TITLUL VI

Text actualizat, avându-se în vedere modificările intervenite prin:

- Ordonanţa Guvernului nr. 89/2000

- Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 296/2000

- Legea nr. 161/2003

TITLUL VI
Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1.- (1) Prezentul titlu reglementează regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice.

Art. 2.- De asemenea, sunt supuse prevederilor prezentului titlu, în ceea ce priveşte ordinea de prioritate, publicitatea şi executarea, următoarele acte juridice:

a) toate cesiunile drepturilor de creanţă;*

b) vânzările condiţionate, precum şi orice alte acte juridice, indiferent de forma sau de denumirea lor, destinate să garanteze îndeplinirea unei obligaţii cu un bun, aşa cum este definit la art. 6 din prezentul titlu;

c) toate formele de închiriere, inclusiv orice leasing, pe termen mai mare de un an, având ca obiect bunurile prevăzute la art. 6 din prezentul titlu;*

d) contractele de consignaţie care au ca obiect bunuri prevăzute la art. 6 din prezentul titlu, dacă valoarea bunului care urmează a fi vândut, stabilită în contractul de consignaţie, este mai mare decât echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro;

e) warantele şi recipisele de depozit.

__________

* Literele a) şi c) au fost modificate prin art. X pct. 1 din Legea nr. 161/2003.

Art. 3.- Dispoziţiile prezentului titlu referitoare la ordinea de prioritate şi la publicitatea garanţiilor reale mobiliare sunt aplicabile şi amanetului, astfel cum este reglementat în art. 1685-1696 din Codul civil.

Art. 4.- (1) În cuprinsul prezentului titlu următorii termeni au sensurile menţionate mai jos:

a) debitor - persoana obligată să aducă la îndeplinire obligaţia garantată printr-o garanţie reală mobiliară. În cuprinsul prezentului titlu referirile la calitatea de "debitor" includ, de asemenea, locatarul unui contract de închiriere sau utilizatorul unui contract de leasing, încheiate pentru o perioadă mai mare de un an, cedentul unui drept de creanţă, consignatarul unor bunuri şi debitorul din cadrul actelor juridice prevăzute la art. 2 lit. b). Dacă legea sau contractul nu dispune altfel, prin debitor, în sensul prezentului titlu, se înţelege şi proprietarul bunului cu care s-a garantat îndeplinirea unei obligaţii, atunci când proprietarul nu este ţinut să aducă la îndeplinire obligaţia garantată;

b) creditor - persoana în favoarea căreia s-a constituit garanţia reală. În cuprinsul acestui titlu, referirile la calitatea de creditor includ, de asemenea, şi locatorul dintr-un contract de închiriere sau locatorul ori finanţatorul unui contract de leasing încheiat pentru o perioadă mai mare de un an, cesionarul unui drept de creanţă, consignantul şi cel în favoarea căruia a fost constituită o garanţie printr-un act juridic menţionat la art. 2 lit. b);

c) cont de depozit - depozit pe termen, depozit de economii, la vedere, carnete de economii şi alte conturi similare deschise la o bancă;

d) închirierea, inclusiv orice leasing, pentru un termen mai mare de un an include:

-închirierea, inclusiv orice leasing, pe o perioadă nedeterminată;

-închirierea de bunuri, inclusiv orice formă de leasing, pe o durată iniţială de un an sau mai puţin, dacă locatarul sau utilizatorul, cu acordul locatorului sau al finanţatorului, deţine bunul în mod continuu pe o durată mai mare de un an, calculată de la predarea bunului. Totuşi contractul de închiriere nu se consideră mai mare de un an decât la împlinirea acestei durate;

-închirierea de bunuri, inclusiv orice formă de leasing, pentru o perioadă de un an sau mai scurtă, pentru care contractul prevede că poate fi reînnoit pentru una sau mai multe perioade.

(2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (1) lit. d) nu se aplică închirierii de bunuri de către locatorul sau finanţatorul care nu are ca obiect de activitate închirierea de bunuri sau darea de bunuri în leasing, precum şi închirierii de bunuri mobile accesorii unui imobil, necesare pentru buna folosire a acestuia.

Art. 5.- Aplicarea dispoziţiilor prezentului titlu nu este afectată de faptul că creanţa cu care se garantează este ea însăşi garantată printr-un act juridic care nu cade sub incidenţa acestui titlu.

Art. 6.- (1) Se consideră cuprinse în domeniul de aplicare al prezentului titlu toate bunurile mobile, corporale sau necorporale.

(2) De asemenea, cade sub incidenţa prezentului titlu orice bun mobil corporal sau bun mobil care este accesoriu al altui bun imobil, dar care poate fi înlăturat sau extras din acesta, cu excepţia clădirilor şi a materialelor de construcţii, chiar dacă părţile au denumit contractul respectiv ipotecă.

(3) Prin clădiri se înţelege înălţarea unei structuri, deschiderea unei mine sau începerea unei lucrări executate la suprafaţă sau în subteran. Expresia materiale de construcţii înseamnă acele materiale care se încorporează într-o clădire şi include bunurile ataşate unei clădiri în aşa fel încât să nu poată fi desprinse decât numai prin producerea unor daune cu o valoare mai mare decât a materialelor obţinute prin înlăturare.

(4) Prezentul titlu se aplică şi bunurilor prevăzute la art. 467 şi art. 468 din Codul civil.

(5) Intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele bunuri:

a) stocul de bunuri fungibile şi nefungibile;

b) soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituţii bancare sau financiare;

c) certificatele de depozit, conosamentele şi altele similare;

d) acţiunile şi părţile sociale din societăţile pe acţiuni şi cu răspundere limitată;

e) drepturile de exploatare ale resurselor naturale şi de operare de servicii publice, în condiţiile prevăzute de lege;

f) drepturile rezultând din invenţii, mărci de fabrică şi alte drepturi de proprietate intelectuală, industrială sau comercială;

g) drepturile de creanţă garantate;*

h) instrumentele negociabile;*

i) universalitatea bunurilor mobile ale debitorului, care poate îngloba inventarul bunurilor circulante şi bunurile viitoare;

j) pădurea, recolta agricolă, mineralele şi hidrocarburile ce urmează a fi extrase sau care au fost extrase;

k) poliţe de asigurare;

l) dreptul obţinut din închirierea sau arendarea unor bunuri imobiliare;

m) echipamentele, instalaţiile, maşinile agricole sau altele asemenea;

n) Abrogat.*

o) orice drept, exclusiv sau nu, de a tranzacţiona cu bunuri mobile sau de a asigura servicii, care poate fi cedat de către titular, indiferent dacă cedarea este supusă unor restricţii sau dacă necesită consimţământul constituitorului sau autorizarea altei persoane;

p) bunurile mobile închiriate sau care fac obiectul unei operaţiuni de leasing, pe o durată mai mare de un an;

q) orice alte asemenea bunuri.

__________

*Literele g) şi h) au fost modificate prin art. X pct. 2 din Legea nr. 161/2003.

-Litera n) de la alin. (5) a fost abrogată prin art. X pct. 3 din Legea nr. 161/2003.

Art. 7.- În sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanţiei se înţelege toate-bunurile prevăzute la art. 6, precum şi produsele acestora, potrivit art. 12.

Art. 8.- Acest titlu nu se va aplica:

a) cesiunii drepturilor succesorale şi cesiunii drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială;

b) privilegiilor, dreptului de retenţie, cu excepţia gradului lor de prioritate faţă de o garanţie reală, potrivit dispoziţiilor prevăzute la cap. III şi IV.

Art. 9.- (1) Garanţia reală care se reglementează prin acest titlu constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligaţii.

(2) Garanţia reală acordă creditorului garantat dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei înaintea oricărui creditor negarantat şi înaintea altor creditori ale căror garanţii reale sau drepturi asupra bunului afectat garanţiei au un grad de prioritate inferior, potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. III.

(3) Garanţia reală reglementată prin prezentul titlu se poate constitui cu sau fără deposedarea celui ce constituie garanţia de bunul afectat garanţiei.

Art. 10.- (1) Orice tip de obligaţie de a da, a face sau a nu face este susceptibilă să fie garantată cu garanţia reală reglementată prin acest titlu, inclusiv obligaţiile viitoare, sub condiţie, divizibile sau determinabile.*

(2) Garanţia reală acoperă în toată întinderea sa obligaţia garantată. Dacă părţile nu decid altfel, obligaţia garantată include dobânzile acumulate şi neplătite privind obligaţia principală şi cheltuielile suportate de creditor cu luarea în posesie şi vânzarea bunului afectat garanţiei după neîndeplinirea obligaţiei de către debitor. De asemenea, dacă părţile nu decid altfel, iar bunul afectat garanţiei se află în posesia părţii garantate, cheltuielile rezonabile inclusiv costul asigurării şi plata oricăror alte taxe suportate pentru obţinerea şi menţinerea posesiei bunului afectat garanţiei şi păstrarea acestuia în bune condiţii, cad în sarcina debitorului, fiind, de asemenea, garantate prin bunul afectat garanţiei.

(3) Garanţia reală poate să aibă ca obiect un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. În cazul în care bunul afectat garanţiei constă într-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comerţ, conţinutul şi caracteristicile acestuia vor fi determinate de părţi până la data constituirii garanţiei reale. În acest caz nu este necesar ca părţile care compun bunurile afectate garanţiei să se afle într-o stare de interdependenţă funcţională.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 4 din Legea nr. 161/2003.

Art. 11.- (1) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, garanţia reală îi dă creditorului garantat dreptul de a intra în posesie sau de a reţine bunul afectat garanţiei şi dreptul de a-l vinde pentru a-şi obţine plata obligaţiei garantate.

(2) Garanţia reală acordă creditorului garantat şi următoarele drepturi:

a) dreptul de a inspecta bunul afectat garanţiei în timpul programului de lucru al debitorului, astfel încât să nu afecteze activitatea acestuia;

b) dreptul de a considera că obligaţia garantată a devenit exigibilă şi de a trece la urmărirea silită, în condiţiile prezentului titlu, în cazul în care constată lipsa unei întreţineri corespunzătoare a bunului afectat garanţiei sau alte fapte de natură să îngreuneze sau să facă imposibilă urmărirea silită, astfel cum sunt determinate prin contractul de garanţie. Creditorul îşi poate exercita acest drept numai dacă are temeiuri comercial rezonabile de a crede că bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol sau există posibilitatea ca plata să fie pe cale de a fi împiedicată.

Art. 12.- (1) Potrivit prevederilor prezentului titlu, prin produsele obţinute în urma valorificării bunului afectat garanţiei se înţelege orice bun primit de debitor în urma vânzării, schimbului, fructele şi productele, precum şi sumele încasate din asigurare sau altă formă de administrare ori dispunere de acestea, inclusiv sumele obţinute din orice alte operaţiuni ulterioare.

(2) Valoarea indemnizaţiei de asigurare asupra bunului afectat garanţiei reprezintă rezultatul valorificării bunului afectat garanţiei atâta timp cât suma ce trebuie plătită este datorată oricărei părţi din contractul de garanţie sau împuternicitului acesteia.

CAPITOLUL II
Constituirea de garanţii reale mobiliare

Art. 13.- (1) Garanţia reală mobiliară se constituie numai pe baza unui contract de garanţie.

(2) Garanţia reală asupra valorilor mobiliare se va constitui, de asemenea, prin indisponibilizarea acestor valori conform regulilor pieţei pe care sunt tranzacţionate sau în baza convenţiei părţilor în ceea ce priveşte valorile mobiliare necotate pe o piaţă autorizată.

(3) Garanţia reală asupra valorilor mobiliare poate fi constituită, după caz, şi prin andosarea valorilor respective potrivit regulilor care le reglementează.

Art. 14.- (1) Contractul de garanţie reală este contractul în baza căruia se constituie o garanţie reală în bunuri sau drepturi în beneficiul unui anumit creditor.

(2) Contractul de garanţie se încheie în formă autentică sau prin înscris sub semnătură privată şi trebuie semnat de către debitor. Prin înscris sub semnătură privată se înţelege orice mod de comunicare care păstrează înregistrată informaţia pe care o conţine şi care poate fi reprodusă într-o formă tangibilă şi care nu poate fi schimbată în mod unilateral.

Art. 15.- Contractul de garanţie reală va indica valoarea maximă a obligaţiei garantate.*

__________

*Articolul a fost modificat prin art. X pct. 5 din Legea nr. 161/2003.

Art. 16.- (1) Contractul de garanţie reală trebuie să conţină o descriere a bunului afectat garanţiei. Cu toate acestea, bunul afectat garanţiei poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generică toate bunurile mobile prezente şi viitoare. Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă. Dacă însă bunul afectat garanţiei constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct.

(2) De asemenea, contractul de garanţie poate să prevadă dreptul creditorului de a culege, în contul creanţei, fructele şi/sau produsele bunului afectat garanţiei, fiind, în acest caz, obligatorie stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care urmează a se reduce obligaţia garantată.

(3) Contractul de garanţie reală poate să prevadă garantarea efectuării de plăţi în avans. Avans înseamnă acordarea unor sume, credite sau alte valori, care include şi obligaţia debitorului de a plăti dobânzi, costurile ocazionate de obţinerea creditului, precum şi alte taxe plătibile de către debitor în legătură cu avansul sau cu executarea silită a garanţiei reale cu care s-a garantat avansul. Avans viitor înseamnă o plată care decurge sau nu dintr-o obligaţie şi include avansurile şi cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea, precum şi cheltuielile făcute pentru protecţia, întreţinerea, păstrarea sau repararea bunului afectat garanţiei.

Art. 17.- Contractul de garanţie reală este titlu executoriu.

Art. 18.- (1) Contractul de garanţie se poate referi la o garanţie reală asupra unor bunuri viitoare. O astfel de garanţie reală produce efecte în momentul când debitorul obţine proprietatea asupra bunurilor care răspund descrierii stabilite în contract.

(2) Gradul de prioritate asupra bunurilor viitoare faţă de terţi se stabileşte din momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate privind garanţia reală în cauză, potrivit regulilor cerute pentru stabilirea priorităţilor, prevăzute la cap. III, chiar dacă acest moment ar putea apărea înainte ca debitorul să obţină un drept asupra bunului afectat garanţiei.

Art. 19.- În sensul prezentului titlu, orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, poate fi parte în contractul de garanţie al unei obligaţii pentru orice fel de tranzacţie.

Art. 20.- (1) Contractul de garanţie poate să prevadă ca bunul să garanteze îndeplinirea unor obligaţii viitoare. O astfel de garanţie reală se naşte atunci când partea garantată transferă fondurile care dau naştere datoriei, îndeplinind astfel condiţia cerută pentru existenţa obligaţiei garantate principale.

(2) Faţă de terţi prioritatea garanţiei reale care garantează obligaţii viitoare începe din momentul îndeplinirii formalităţilor de publicitate a garanţiei reale, potrivit cerinţelor prevăzute la cap. III. Această ordine de prioritate se păstrează chiar dacă ea se stabileşte înainte ca transferul fondurilor sau alte obligaţii cerute de existenţa obligaţiei garantate principale să fi fost realizate:

Art. 21.- (1) Pe durata contractului de garanţie debitorul poate administra sau dispune în orice mod de bunul afectat garanţiei şi de produsele acestuia, inclusiv prin închiriere, constituirea altei garanţii sau vânzare.

(2) De asemenea, bunul afectat garanţiei poate fi pus sub sechestru în favoarea unui creditor, în temeiul procedurii de executare judecătorească.

(3) Actele de dispoziţie asupra bunului afectat garanţiei sunt valabile chiar dacă cel care a dobândit bunul are cunoştinţă de prevederea contractuală din contractul de garanţie care interzice transferul sau care declară transferul ca fiind echivalent cu neîndeplinirea obligaţiei.

Art. 22.- (1) Clauzele unei garanţii reale nu pot impune obligaţii de plată anticipată şi imediată la cerere, parţială sau totală, a acelei obligaţii principale garantate, nici să reclame prin acestea orice altfel de plată sau datorie debitorului, în cazul în care debitorul constituie o a doua garanţie reală pe acelaşi bun; astfel de clauze vor fi nule de drept, în afara cazului în care creditorul are motive obiective să creadă că bunul afectat garanţiei a fost sau este pe cale de a fi pus în pericol ori perspectiva plăţii a fost sau este pe cale de a fi împiedicată.

(2) Orice înţelegere care interzice cesiunea de creanţe sau o condiţionează numai de acordul debitorului cedat ori o consideră ca neîndeplinire a obligaţiei este lovită de nulitate.

Art. 23.- (1) Potrivit prezentului titlu, garanţia reală îşi menţine existenţa şi validitatea pe bunul sau dreptul afectat garanţiei potrivit art. 38, cu excepţia cazului în care creditorul, expres sau implicit, consimte să urmărească numai produsele bunului iniţial.

(2) Dacă debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia şi dispune de bunul sau de dreptul afectat garanţiei, creditorul are posibilitatea de a-şi exercita dreptul asupra bunului afectat garanţiei, care se găseşte în posesia unui terţ, sau asupra produselor rezultate din acesta ori asupra ambelor.

(3) Când un creditor execută o garanţie reală atât asupra bunului afectat garanţiei, cât şi asupra produselor acestuia, suma garantată prin bunul originar şi produsele acestuia se limitează la valoarea de piaţă pe care bunul afectat garanţiei o are în momentul executării.

Art. 24.- (1) Orice bun care înlocuieşte bunul constituit ca garanţie sau bunul în care a trecut valoarea bunului afectat garanţiei se presupune a fi produs al bunului iniţial, cu excepţia cazului în care debitorul va face dovada contrarie.*

(2) Bunul constituit ca garanţie mobiliară va continua să fie considerat ca atare, chiar dacă a devenit accesoriu al unui bun imobil conform art. 6. În acelaşi mod această dispoziţie se va aplica produselor bunului cu care s-a garantat.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 6 din Legea nr. 161/2003.

Art. 25.- Bunurile reprezentate printr-un titlu, inclusiv certificatele de depozit sau conosamentele, pot face obiectul unei garanţii reale numai prin constituirea acesteia asupra titlului care le reprezintă, potrivit dispoziţiilor acestui titlu.

Art. 26.- (1) Când garanţia reală cuprinde toate bunurile debitorului sau numai bunurile de un anumit fel ale acestuia, debitorul poate cere, oricând, o confirmare din partea creditorului cu privire la valoarea obligaţiei care a rămas a fi garantată sau o listă amănunţită a bunurilor afectate garanţiei. În acest scop, debitorul va da creditorului o listă cuprinzând evaluarea estimativă a bunurilor afectate garanţiei, spre a fi confirmată de acesta.*

(2) În termen de 30 de zile creditorul va trebui să răspundă debitorului. În caz contrar, se va considera că a consimţit tacit, devenind validă declaraţia estimativă a debitorului.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 7 din Legea nr. 161/2003.

Art. 27.- (1) Garanţia reală încetează o dată cu îndeplinirea obligaţiei garantate, în afară de cazul în care părţile au căzut de acord, prin contract, că garanţia reală acoperă şi obligaţii viitoare, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

(2) De asemenea, garanţia reală poate înceta:

a) printr-un act liberator din partea creditorului, care să specifice încetarea în tot sau în parte a obligaţiei garantate;

b) prin hotărâre judecătorească.

(3) În termen de 40 de zile de la stingerea garanţiei reale creditorul trebuie să înscrie o notificare la arhivă privind stingerea garanţiei reale. Arhiva va introduce în rubrica corespunzătoare o menţiune privind stingerea obligaţiei garantate. Regulamentul de aplicare a prezentului, titlu va trebui să prevadă forma şi conţinutul acestei notificări, precum şi modul de înscriere a acesteia la arhivă.

(4) După îndeplinirea obligaţiei garantate creditorul garantat va trebui, la cererea debitorului, să restituie imediat posesia bunului afectat garanţiei în cazul în care anterior intrase în posesia acestuia.

(5) Nerespectarea prevederilor stabilite la alin. (3) şi (4) poate atrage obligarea creditorului la plata către debitor a unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 euro.

CAPITOLUL III
Publicitatea şi ordinea de preferinţă a garanţiilor reale

Art. 28.- Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor supuse dispoziţiilor prezentului titlu au rangul de prioritate stabilit în momentul în care garanţia reală sau sarcinile reale au fost făcute publice prin una dintre metodele prevăzute în acest capitol.*

__________

*Articolul a fost modificat prin art. X pct. 8 din Legea nr. 161/2003.

Art. 29.- (1) Garanţiile reale şi sarcinile constituite pe bunuri mobile, care cad sub incidenţa prezentului titlu, îndeplinesc condiţia de publicitate. din momentul înscrierii avizului de garanţie reală la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, denumită în continuare arhivă.

(2) Înscrierea la arhivă nu conferă validitate unei garanţii reale lovite de nulitate.

(3) Prin înscrierea garanţiei reale creditorii pentru care se înscrie ulterior o garanţie reală asupra aceluiaşi bun sunt prezumaţi că au cunoştinţă despre existenţa garanţiei reale, proba contrarie nefiind admisibilă.

Art. 30.- (1) Fac excepţie, de la prevederile art. 29 următoarele:

a) garanţia reală, dacă obligaţia garantată în momentul încheierii contractului de garanţie asupra unor bunuri mobile corporale nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 300 euro, a cărei publicitate se poate face fie prin luarea în posesie a bunului afectat garanţiei, fie prin înscrierea unui aviz de garanţie la arhivă;

b) garanţia reală sau sarcina constituită pe sume de bani, valori mobiliare sau titluri reprezentând bunuri, inclusiv certificate de depozit şi conosamente negociabile, precum şi cecuri şi bilete la ordin, a cărei publicitate se poate face numai prin posesia asupra instrumentului sau prin andosarea acestuia, dacă transferul instrumentului în cauză necesită posesia sau andosarea. Înscrierea la arhivă nu este o metodă validă de publicitate în aceste cazuri;

c) garanţia reală sau sarcina reală pe valori mobiliare care, potrivit regulilor pieţei de valori mobiliare, pot fi transferate prin simpla înregistrare în registrele care deservesc piaţa pe care sunt vândute va fi considerată ca fiind făcută publică din acest moment; înscrierea la arhivă nu este o metodă validă de publicitate în aceste cazuri;

d) garanţia reală sau sarcina constituită asupra vapoarelor sau avioanelor trebuie făcută publică prin înregistrarea unui formular de aviz de garanţie reală în registrul în care se află înregistrat titlul de proprietate asupra acestora. Registrul va trebui să evidenţieze garanţia. reală la rubrica în care se află înscris titlul de proprietate asupra bunului.

(2) Posesia bunului afectat garanţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) trebuie să fie publică. Posesia este publică dacă poate fi uşor cunoscută de către terţi. Dacă bunul afectat garanţiei se află, în posesia legitimă şi sub controlul creditorului sau al reprezentantului său, dar faţă de terţi se creează aparenţa că posesia aparţine debitorului, posesia creditorului nu constituie posesie publică.

Art. 31.- În cazul bunurilor date în consignaţie, care cad sub incidenţa prezentului titlu, consignatarul este responsabil pentru înscrierea la arhivă a unui formular de aviz de garanţie reală privind bunurile în cauză. În cazul în care consignatarul nu îşi îndeplineşte această obligaţie, iar consignantului i se produc daune din această cauză, consignatarul rămâne răspunzător pentru plata unor despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 200 euro.

Art. 32.- Între o garanţie reală asupra stocurilor de mărfuri, inclusiv asupra stocurilor viitoare, şi o garanţie asupra unor bunuri ale inventarului în cauză, individualizate generic, are prioritate garanţia care a fost înscrisă prima.

Art. 33.- Fac excepţie de la regula generală de stabilire a ordinii de prioritate prevăzute la art. 28 următoarele:

a) garanţia reală constituită în favoarea vânzătorului bunului sau a creditorului al cărui împrumut a făcut posibilă cumpărarea bunului. Aceasta are prioritate asupra unei garanţii reale anterioare sau asupra altei sarcini, dacă, înainte ca debitorul să obţină posesia bunului afectat garanţiei, s-a înscris avizul de garanţie reală la arhivă, iar vânzătorul sau creditorul îl înştiinţează pe creditorul garantat anterior despre vânzare şi despre înscrierea garanţiei;

b) garanţia reală asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine din valorificarea acesteia, constituită în scopul obţinerii de către debitor a fondurilor necesare pentru a o produce sau constituită în perioada de creştere a plantelor ori în cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare. Aceasta are prioritate, asupra oricărei alte garanţii reale sau sarcini din momentul înscrierii la arhivă;

c) garanţia reală constituită pe păsări, bovine, cabaline, ovine, porcine şi peşte sau pe produsele lor, constituită în scopul asigurării fondurilor care să îi permită debitorului să achiziţioneze nutreţuri, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana sau tratarea animalelor ori a peştelui. Aceasta are prioritate asupra oricărei alte garanţii reale sau sarcini constituite pe acelaşi bun ori pe utilităţile lui, alta decât garanţia reală dată vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni.

Art. 34.- În cazurile în care rezultă produse, iar descrierea bunului înscris iniţial la arhivă nu este suficient de cuprinzătoare pentru a acoperi tipul de produse rezultate, gradul de prioritate stabilit prin înscrierea la arhivă se întinde asupra tuturor produselor, dacă în termen de 15 zile de la obţinerea acestora creditorul îşi manifestă interesul faţă de ele prin modificarea formularului de aviz de garanţie care să le descrie. Cerinţa modificării formularului de aviz şi a reînscrierii lui nu operează în situaţiile în care produsele constau în sume de bani, cecuri sau conturi de depozit la o bancă ori la o altă instituţie similară.

Art. 35.- (1) Când arhiva înscrie o garanţie reală mobiliară pe bunuri ataşate unui teren, avizul de garanţie reală va trebui să menţioneze descrierea, adresa şi înregistrarea în documentele de publicitate imobiliară.

(2) Ipoteca ce se întinde asupra tuturor amelioraţiunilor ulterioare constituirii ei, potrivit art. 1777 din Codul civil, va asigura preferinţa faţă de creditorii care au constituit o garanţie mobiliară asupra acestor amelioraţiuni, numai dacă ipoteca asupra amelioraţiunilor a fost înscrisă la arhivă, chiar dacă ipoteca a fost înregistrată în registrele de publicitate imobiliară.

Art. 36.- (1) Orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului.*

(2) Cu toate acestea privilegiul depozitarului pentru cheltuielile efectuate cu depozitarea bunului are prioritate faţă de garanţia reală asupra aceluiaşi bun din momentul în care privilegiul a fost înscris la arhivă. Avizul pentru înscrierea acestui privilegiu trebuie să indice certificatul de depozit care reprezintă bunurile. Prin regulamentul de aplicare a prezentului titlu se vor prevedea tipul de formular şi modul de completare a acestuia.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 9 din Legea nr. 161/2003.

Art. 37.- Creditorul care a obţinut prin hotărâre judecătorească dreptul de executare silită asupra unui bun mobil are prioritate faţă de creditorii care deţin garanţii, reale asupra acelui bun numai din momentul în care acesta a împlinit formalităţile de publicitate prevăzute la art. 28.

Art. 38.- (1) În cazul în care preţul de achiziţie al unui bun nu depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro, garanţia reală nu este opozabilă celui care a cumpărat bunul afectat garanţiei în cadrul unei vânzări publice, chiar dacă garanţia reală este înscrisă, iar cumpărătorul are cunoştinţă de existenţa acesteia.

(2) Orice garanţie reală înscrisă anterior la arhivă va fi opozabilă cumpărătorului, dacă preţul de achiziţie al bunului depăşeşte echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro. Debitorul este obligat să transmită cumpărătorului un înscris eliberat de arhivă prin care se atestă existenţa tuturor garanţiilor reale ori a sarcinilor asupra bunului sau un alt înscris de la fiecare deţinător de garanţii reale sau sarcini care să declare că bunurile sunt libere de orice sarcină.

(3) Neîndeplinirea de către debitor a obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage răspunderea acestuia pentru orice daună cauzată creditorului garantat, în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 euro.

Art. 39.- (1) Dacă bunul afectat garanţiei se găseşte în posesiunea creditorului sau a unui terţ care îl reprezintă, aceştia au drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul civil privind depozitul voluntar.

(2) Creditorul va percepe fructele sau dobânzile bunului afectat garanţiei în contul debitorului.

(3) În lipsa unei stipulaţii contrare, fructele şi dobânzile percepute se impută mai întâi asupra cheltuielilor normale de conservare a bunului, apoi asupra dobânzilor şi, în final, asupra cuantumului obligaţiei garantate, pentru a reduce nivelul acesteia.

Art. 40.- Creditorul sau reprezentantul său, care a intrat în posesia bunului afectat garanţiei, este obligat să îl restituie proprietarului în momentul în care obligaţia garantată a fost executată. Acesta răspunde pentru orice pagubă datorată pierderii, deteriorării, întârzierii nejustificate în restituirea bunului sau refuzului nejustificat de acceptare a plăţii obligaţiei garantate:

Art. 41.- Dacă debitorul are posesia bunului afectat garanţiei, înstrăinarea acestuia, distrugerea sau degradarea datorate neglijenţei ori deprecierea bunului datorată lipsei de diligenţă, dacă s-au cauzat daune creditorului, vor atrage răspunderea debitorului, urmând a plăti despăgubiri în cuantum reprezentând cel puţin echivalentul în lei al sumei de 500 euro.

Art. 42.- În afara drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin contractul de garanţie, posesorul bunului afectat garanţiei are următoarele obligaţii:

a) de a întreţine bunul afectat garanţiei şi de a-l folosi ca un bun proprietar;

b) de a ţine, dacă este cazul, o evidenţă contabilă clară a bunului afectat garanţiei şi, după caz, a produselor acestuia, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 43.- Orice garanţie reală este transmisibilă prin cesiune. Dovada cesiunii se poate face chiar printr-un înscris sub semnătură privată.

Art. 44.- Înscrierea unui aviz de garanţie reală este valabilă pentru o perioadă de 5 ani. Creditorul poate reînnoi înscrierea înainte de expirarea acesteia, pentru o perioadă de încă 5 ani sau pentru o altă perioadă. Dacă înscrierea nu este reînnoită, arhiva poate şterge orice înscriere din baza sa de date.

CAPITOLUL IV
Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare

Art. 45.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G.nr. 89/2000.

Art. 46.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G. nr. 89/2000.

Art. 47.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G. nr. 89/2000.

Art. 48.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G. nr. 89/2000.

Art. 49.- (1) Arhiva va fi organizată într-o bază de date unică, uşor accesibilă.

(2) Arhiva va înscrie avizele de garanţii reale şi alte menţiuni, fără a exercita controlul de legalitate sau de altă natură asupra acestora. Înscrierea avizelor de garanţii, reale este o obligaţie, iar personalul arhivei nu are dreptul şi nici nu poate fi ţinut să ia măsuri cu privire la corectitudinea informaţiilor introduse în arhivă.

(3) Baza de date va reflecta corect numai informaţiile introduse, pe care trebuie să le ţină la zi.

(4) Avizele de garanţii reale vor fi indexate alfabetic, iar înscrierile vor putea fi căutate după numele debitorului şi după numărul de serie în cazul autovehiculelor.

Art. 50.- Înscrierea unui aviz de garanţie reală la arhivă nu va fi condiţionată de prezentarea documentelor care să ateste plata de impozite pe bunul grevat, pe împrumut acordat, ori a altor impozite de orice fel. De asemenea, arhivarea nu va fi condiţionată nici de verificarea posesiunii bunurilor afectate garanţiei.

Art. 51.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G. nr. 89/2000.

Art. 52.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. 34 din O.G. nr. 89/2000.

Art. 53.- (1) Dacă operatorul foloseşte mai mult de un calculator ori dacă agenţii autorizaţi folosesc calculatoare separate pentru introducerea înscrierilor, diferitele baze de date care conţin înscrieri vor fi conectate într-o reţea, astfel încât arhiva să funcţioneze ca un sistem unic.

(2) Arhiva va folosi baze de date interconectate de un tip care să permită oricărei persoane să caute şi să înregistreze electronic din orice punct conectat la reţea. În acest caz directorul arhivei va gestiona această reţea lărgită.

Art. 54.- (1) Arhiva va fi publică şi va putea fi consultată pe durata orarului de funcţionare stabilit de Autoritatea de Supraveghere.

(2) Consultaţiile vor fi gratuite - în cazul accesului nemijlocit -, nelimitate şi necondiţionate. Arhiva poate asigura accesul publicului pentru a obţine şi copia informaţiile din arhive. Va putea fi permis şi accesul de la distanţă prin telefon, acces la Internet şi prin alte metode prevăzute de regulament, chiar în afara orarului de funcţionare.

Art. 55 - (1) Introducerea datelor în arhivă trebuie făcută pe formulare speciale, potrivit acestui titlu şi regulamentului dat în aplicarea acestuia, care vor constitui documentul corespunzător pentru efectuarea înscrierilor la arhivă şi care vor produce efecte faţă de terţi.

(2) Regulamentul elaborat pentru aplicarea prezentului titlu va stabili folosirea unor standarde tehnice de uz universal pentru programul bazei de date a arhivei.

Art. 56.- (1) Solicitantul care doreşte să înscrie un document pentru a-şi face publică intenţia de constituire a unei garanţii reale va trebui să prezinte sau să trimită arhivei, prin orice mijloc, un formular de aviz de garanţie reală completat potrivit cerinţelor prevăzute de regulament. Acest formular nu necesită certificări sau autentificări ale semnăturii, nici plata vreunei taxe.

(2) Înscrierea intenţiei de a constitui garanţia îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării.

(3) Dacă se constituie garanţia, aceasta va avea rangul de la data înscrierii intenţiei.

Art. 57.- (1) Atunci când orice persoană autorizată să opereze arhiva primeşte un formular, aceasta va trebui să introducă în baza de date informaţia din formular fie prin mijloace manuale, fie electronice.

(2) Baza de date va trebui să cuprindă data, ora, minutul şi secunda înregistrării.*

__________

*Alineatul (2) a fost modificat prin art. X pct. 10 din Legea nr. 161/2003.

Art. 58.- În cel mult 24 de ore de la înscrierea avizului de garanţie reală, fiecare creditor este obligat să trimită o copie de pe acesta debitorului.

Art. 59.- (1) Avizul de garanţie reală cuprinde: numele, domiciliul sau reşedinţa ori domiciliul ales al debitorului, numele, domiciliul sau reşedinţa ori domiciliul ales al creditorului, bunurile sau drepturile afectate garanţiei, numărul/seria de înscriere a titlului privind bunul afectat garanţiei, date despre imobilul principal, dacă bunurile afectate garanţiei sunt accesorii ale acestuia şi dacă obligaţia garantată este condiţionată, limita de timp. pentru expirarea înscrierii - potrivit contractului de garanţie - şi, opţional, valoarea maximă a obligaţiei garantate.

(2) În caz de neconcordanţă între datele cuprinse în formularul de aviz de garanţie reală şi cele cuprinse în contractul de garanţie, în raporturile dintre terţi şi în cele dintre părţi şi terţi vor prevala cele prevăzute în formularul de aviz de garanţie reală.

Art. 60.- (1) În realizarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor faţă de terţi se consideră că acestea au ca domiciliu ales pe cel indicat în avizul de garanţie reală. Toate notificările trimise potrivit contractului de garanţie la adresa menţionată în formularul de aviz de garanţie vor fi valide şi vor produce efecte.

(2) Oricare parte va putea modifica domiciliul, anunţând-o în mod concludent pe cealaltă, dirijând modificarea către domiciliul ales, indicat în formular, şi prin înştiinţarea arhivei.

Art. 61.- (1) Creditorii garantaţi vor cere operatorului să se facă menţiune despre stingerea garanţiei în arhivă în termen de cel mult 40 de zile de la data încetării obligaţiei garantate. Creditorul garantat care nu îşi îndeplineşte această obligaţie rămâne răspunzător de plata daunelor directe sau indirecte produse debitorului. În acest caz valoarea daunelor ce urmează a fi plătite nu poate fi mai mică decât echivalentul în lei al sumei de 500 euro.

(2) Prin regulamentul arhivei se vor stabili metodele de verificare care să ateste că menţiunea a fost solicitată într-adevăr de către creditorul garantat, precum şi pentru ştergerea garanţiei din baza de date.

CAPITOLUL V
Executarea garanţiilor reale

Art. 62.- (1) În cazul neîndeplinirii obligaţiei garantate, creditorul va putea să aleagă între a iniţia procedura de executare prevăzută de Codul de procedură civilă sau a executa garanţia reală potrivit prevederilor prezentului capitol.

(2) Dacă nu se prevede altfel, dispoziţiile prezentului capitol se aplică numai garanţiilor reale asupra bunurilor cu care se garantează îndeplinirea unei obligaţii care cade sub incidenţa prezentului titlu. Obligaţia trebuie să fie certă şi exigibilă.

Art. 63.- (1) În cazul în care debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţia, creditorul are dreptul de a-şi satisface creanţa cu bunul afectat garanţiei. În acest scop, creditorul are dreptul să ia în posesie, în mod paşnic, bunul afectat garanţiei sau produsele rezultate din valorificarea acestuia, precum şi titlurile şi înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizaţie sau notificare prealabilă şi fără a plăti taxe sau vreun tarif.

(2) În exercitarea dreptului de a lua în posesie bunul creditorul nu poate tulbura ordinea publică, nici nu poate face uz de forţă fizică sau de orice alt tip de intimidare asupra persoanei debitorului ori să recurgă la orice alt mijloc de a-l constrânge pe debitor în momentul luării în posesie.

(3) În timpul intrării paşnice în posesia bunului, în nici un moment creditorul nu poate fi însoţit de un funcţionar public sau poliţienesc.

(4) Pentru a putea lua în posesie bunul potrivit alin. (1)-(3), contractul de garanţie trebuie să includă următoarea formulă, redactată cu caractere majuscule, având dimensiunea de cel puţin 12 puncte (0,5 cm): "ÎN CAZ DE NEEXECUTARE CREDITORUL POATE FOLOSI MIJLOACELE PROPRII PENTRU LUAREA ÎN POSESIE A BUNULUI AFECTAT GARANŢIEI".

Art. 64.- (1) Orice persoană care are posesia bunului afectat garanţiei trebuie să îl predea, la solicitarea creditorului a cărui obligaţie a ajuns la scadenţă şi a cărui garanţie reală are un grad de prioritate mai mare potrivit prezentului titlu, astfel încât garanţia să poată fi executată potrivit procedurii stabilite prin prezentul titlu.

(2) Cu excepţia situaţiei de mai sus, în timpul perioadei de executare a garanţiei reale nici un alt creditor nu poate solicita luarea în posesie a bunului în cauză.

Art. 65.- Creditorul poate vinde orice bun afectat garanţiei, chiar în cazul în care se află în posesia debitorului. În astfel de situaţie cumpărătorul bunului are acelaşi drept de a intra în posesie ca şi creditorul garantat, în condiţiile prezentului titlu.

Art. 66.- În orice moment, până la vânzarea bunului de către creditor, debitorul poate plăti creditorului totalitatea sumei datorate, cu cheltuielile rezonabile făcute pentru luarea în posesie şi vânzarea bunului, stingând astfel datoria. Creditorul este obligat să accepte plata, să înceteze imediat orice măsură de executare silită şi să restituie bunul către debitor.

Art. 67.- Dacă nu este posibilă luarea în posesie a unui bun afectat garanţiei în formă paşnică, creditorul garantat poate, prin intermediul executorului judecătoresc sau, după caz, al executorului bancar ori cu sprijinul oricărui alt organ de executare, să intre în posesia bunului. Cererea creditorului va fi însoţită de o copie certificată de pe înscriere la arhivă, o copie de pe contractul de garanţie şi de o descriere a bunului ce urmează a fi luat în posesie. La solicitarea organului de executare organele de poliţie sunt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.

Art. 68.- (1) În termen de 48 de ore de la primirea cererii organul de executare se va deplasa la locul unde se află bunul afectat garanţiei, va intra în posesia acestuia şi îl va preda imediat creditorului. Organul de executare va întocmi un proces-verbal, în două exemplare, din care unul se va păstra la dosarul de executare, iar celălalt va fi înmânat debitorului, care va semna de primire. În cazul în care este necesară folosirea forţei, organul de executare este obligat să revină în cursul aceleiaşi zile, însoţit de poliţie, pentru a intra în posesia bunului afectat garanţiei.

(2) Creditorul va avansa cheltuielile şi va suporta riscurile legate de transportarea şi depozitarea bunurilor în cauză.*

__________

*Alineatul (2) a fost modificat prin art. X pct. 11 din Legea nr. 161/2003.

Art. 69.- (1) Părţile pot cădea de acord, prin contractul de garanţie, asupra modului de vânzare a bunurilor grevate, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei.

(2) În lipsa unui asemenea acord, creditorul trebuie să vândă bunul afectat garanţiei într-o manieră comercială rezonabilă care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera, locul şi momentul vânzării trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vând bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă.

(3) Regulile comerciale adecvate pot fi: vânzarea directă către un terţ, vânzarea prin licitaţie făcută publică în ziar, vânzarea pe pieţe publice sau prin orice alt mod de vânzare rezonabil comercial pentru tipul de bunuri supuse vânzării. Dintre diferitele metode de vânzare rezonabile comercial creditorul o va alege pe aceea care să asigure obţinerea celui mai bun preţ.

Art. 70.- (1) Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanţiei, liber de orice garanţie reală existentă sau de sarcini asupra acestui bun.

(2) Titlurile sau înscrisurile care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului şi contractul de garanţie reală mobiliară, împreună cu menţiunea stingerii garanţiei la arhivă fac dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al creditorului care şi-a adjudecat bunul.

Art. 71.- (1) Înainte de vânzare, sub sancţiunea nulităţii şi a răspunderii pentru pagubele cauzate, creditorul trebuie să facă o notificare a vânzării către debitor şi către ceilalţi creditori care şi-au înscris un aviz de garanţie reală faţă de acelaşi debitor şi cu privire la acelaşi bun, precum şi proprietarului bunului afectat garanţiei, dacă debitorul nu este proprietarul acestuia.

(2) Notificarea va fi comunicată persoanelor menţionate la alin. (1) la domiciliul lor, astfel încât să fie primită cu cel puţin 5 zile libere înainte de vânzare, şi va indica locul, ziua şi ora la care va avea loc vânzarea, precum şi condiţiile de vânzare.

(3) Notificarea se va face în orice mod care asigură dovada primirii ei.*

(4) Creditorul poate vinde bunul chiar înainte de notificare, în cazul bunurilor perisabile.

__________

*Alineatul (3) a fost modificat prin art. X pct. 12 din Legea nr. 161/2003.

Art. 72.- Creditorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de executare a garanţiei într-un interval de timp rezonabil, în funcţie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe piaţa care asigură vânzarea la cel mai bun preţ.

Art. 73.- Creditorul nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei în cadrul vânzării iniţiate de el fără ca în prealabil să fi dat posibilitatea terţilor de a participa la vânzare, în afara cazului în care părţile au convenit altfel. Bunul adjudecat de către creditor va fi liber de orice sarcini, cu excepţia celor înregistrate anterior înscrierii garanţiei sale.

Art. 74.- În cazul în care rezultatele obţinute din valorificarea bunului ca urmare a executării sunt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate, debitorul rămâne obligat pentru diferenţa de plată. În acest caz creditorul îşi va putea satisface diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.

Art. 75.- (1) În termen de 5 zile libere de la primirea notificării, debitorul, creditorul sau proprietarul bunului, dacă are un interes, poate face opoziţie la vânzarea bunului la instanţa competentă, potrivit Codului de procedură civilă.*

(2) Instanţa va soluţiona opoziţia în termen de 3 zile libere. Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile libere de la comunicarea hotărârii. Recursul nu suspendă executarea acestei hotărâri.

(3) Instanţa poate dispune încetarea executării pornite de creditor, dacă debitorul a plătit potrivit art. 66, precum şi restituirea bunului de către debitor. Dacă instanţa constată că vânzarea ar urma să se facă cu încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (2) şi (3), va stabili condiţiile şi regulile corespunzătoare şi va încuviinţa vânzarea.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 13 din Legea nr. 161/2003.

Art. 76.- (1) Când creditorul are cunoştinţă de faptul că debitorul nu este proprietarul bunului afectat garanţiei, acesta trebuie să remită proprietarului bunului afectat garanţiei ceea ce mai rămâne din bun în urma vânzării.

(2) În cazul în care creditorul nu cunoaşte această împrejurare, acesta este exonerat de orice răspundere, dacă a restituit debitorului ceea ce rămâne din vânzarea bunului.

Art. 77.- (1) Părţile pot conveni ca vânzarea bunului afectat garanţiei să aibă loc fără ca partea garantată să ia bunul în posesie.

(2) În cadrul unei astfel de vânzări părţile pot conveni ca debitorul să rămână în posesia bunurilor în calitate de locatar. Dreptul debitorului va fi opozabil oricărui terţ dobânditor al bunului.

Art. 78.- (1) Dacă bunul afectat garanţiei este vândut, creditorul va distribui rezultatele vânzării în următoarea ordine:

a) plata cheltuielilor rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie şi vânzarea bunului;

b) plata dobânzilor şi a creanţei garantate care are primul rang de prioritate, chiar dacă aceasta nu a devenit exigibilă.

(2) Orice sumă rămasă după satisfacerea creditorului cu gradul de prioritate cel mai înalt va fi distribuită celorlalţi creditori în ordinea de prioritate a fiecăruia, stabilită potrivit prevederilor cap. III, chiar dacă creanţele acestora nu au devenit exigibile. Numai după plata integrală a unui creditor se poate proceda la plata următorului.

(3) În termen de 3 zile de la primirea rezultatelor vânzării bunului afectat garanţiei creditorul care l-a vândut va preda orice surplus debitorului sau reprezentantului său. Dacă plata surplusului nu poate avea loc, suma respectivă va fi depusă într-un cont bancar, urmând ca debitorul să fie înştiinţat despre aceasta de către creditor.

(4) Orice înţelegere dintre creditor şi debitor prin care s-ar stabili o altă destinaţie a sumelor va fi nulă de drept.

Art. 79.- Creditorii şi debitorii nu pot interveni pentru a schimba ordinea de prioritate stabilită prin prezentul titlu.

Art. 80.- (1) Dacă obligaţia garantată nu a fost plătită, iar bunul afectat garanţiei sau produsele obţinute din vânzarea lui reprezintă sume depuse într-un cont la o bancă, creditorul va notifica acesteia intenţia sa de a-şi recupera creanţa din sumele depuse în acel cont.*

(2) Creditorul va anexa la notificare o copie de pe contractul de garanţie şi va furniza băncii toate informaţiile privind suma ce urmează a fi reţinută.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 14 din Legea nr. 161/2003.

Art. 81.- (1) În ziua primirii notificării banca este obligată să verifice dacă contractul de garanţie a fost înscris la arhivă, gradul de prioritate al acestuia şi conformitatea semnăturii debitorului de pe contractul de garanţie cu cea aflată în evidenţele sale.

(2) Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), banca va putea continua să accepte depuneri în contul debitorului, dar nu va mai onora nici un ordin de plată primit după notificare.

Art. 82.- (1) După blocarea contului, potrivit art. 81 alin. (2), banca va plăti din acest cont datoria debitorului garantat, potrivit cererii creditorului.*

(2) Dacă, potrivit ordinii de prioritate reglementate prin prezentul titlu, un alt creditor are grad de prioritate superior asupra contului de depozit, banca trebuie să plătească mai întâi creditorul cu gradul de prioritate superior, chiar dacă creanţa acestuia nu a devenit exigibilă.*

(3) Banca nu răspunde pentru plăţile astfel efectuate atât timp cât respectă cu stricteţe dispoziţiile prezentului titlu şi instrucţiunile primite de la creditor o dată cu notificarea.

(4) Banca este obligată să înştiinţeze debitorul, în termen de 24 de ore, despre fiecare acţiune întreprinsă în legătură cu contul său şi va proceda la deblocarea conturilor acestuia imediat ce vor fi plătite sumele pretinse de creditor.

__________

*Alineatele (1) şi (2) au fost modificate prin art. X pct. 15 din Legea nr. 161/2003.

Art. 83.- (1) Când garanţia reală este reprezentată prin titluri care atestă drepturi reale asupra unor bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit şi warant, creditorul poate să vândă bunurile şi să distribuie preţul, potrivit prevederilor prezentului capitol.

(2) În caz de neplată, creditorul garantat cu o garanţie asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa garanţia împotriva giranţilor şi avaliştilor.

Art. 84.- Creditorul garantat cu o garanţie reală asupra unor drepturi de creanţă poate exercita următoarele drepturi, la alegerea sa:

a) să intre în mod paşnic în posesia documentelor care constată drepturile de creanţă. În acest scop creditorul poate folosi mijloace paşnice pentru încasarea sumelor din creanţele constituite ca garanţie până la concurenţa sumei datorate, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol;

b) să preia sau să cedeze altei persoane drepturile de creanţă asupra cărora s-a constituit garanţia reală, până la concurenţa creanţei garantate, restul urmând a fi transmis celorlalţi creditori ori debitorului, potrivit regulilor de distribuire a sumelor rezultate din vânzare, stabilite în prezentul capitol.

Art. 85.- (1) Când bunul afectat garanţiei, constând într-o creanţă bănească, este cesionat, cesionarul trebuie să notifice cesiunea, în scris, debitorului cedat. Notificarea se poate face fie prin act sub semnătură privată, fie prin intermediul instanţei sau printr-un act autentificat de notarul public. Notificarea trebuie să facă menţiune despre creanţa cedată, suma de plată, numele său, modul şi locul plăţii.

(2) Din momentul în care debitorul primeşte notificarea, acesta se poate elibera de obligaţie numai prin efectuarea plăţii către cesionar în modul indicat în notificare.

(3) Cu toate acestea, dacă debitorul cere ca cesionarul să prezinte dovada cesiunii, iar acesta nu o face în termen de 15 zile de la data cererii, debitorul poate să continue efectuarea plăţilor către cedent.

(4) Dovada cesiunii se poate face prin copia certificată de pe contractul de cesiune sau de pe contractul de garanţie ori prin copia de pe înregistrarea cesiunii la arhivă.

Art. 86.- Abrogat.*

__________

*Articolul a fost abrogat prin art. X pct. 16 din Legea nr. 161/2003.

Art. 87.- Creditorul care intră în posesia bunului afectat garanţiei cu încălcarea prevederilor prezentului capitol va plăti debitorului o sumă echivalentă cu 30% din valoarea obligaţiei garantate, va restitui bunul sau dreptul, dacă este posibil, şi va despăgubi debitorul pentru orice pagube rezultând din luarea în posesie cu rea-credinţă.

Art. 88.- (1) Dacă creditorul vinde bunul afectat garanţiei cu încălcarea prevederilor prezentului capitol va plăti debitorului o sumă echivalentă cu 30% din valoarea obligaţiei garantate existente la momentul vânzării sau diferenţa dintre preţul pieţei şi preţul de vânzare, în funcţie de care dintre ele este mai ridicat, şi, în plus, va despăgubi debitorul pentru orice daune rezultând din vânzarea cu rea-credinţă.

(2) Creditorul poate reţine sumele obţinute ca urmare a unei astfel de vânzări, după ce va plăti debitorului drepturile cuvenite, potrivit alin. (1).*

(3) Cu toate acestea, creditorul nu va mai avea dreptul să pretindă restul de plată din obligaţia garantată.

__________

*Alineatul (2) a fost modificat prin art. X pct. 17 din Legea nr. 161/2003.

Art. 89.- Pentru a determina valoarea de piaţă a bunului în vederea stabilirii despăgubirilor cuvenite debitorului, creditorul garantat şi debitorul trebuie să îşi numească fiecare câte un expert. Dacă diferenţa dintre valorile de apreciere a ambelor expertize este mai mică de 20%, valoarea de piaţă va fi considerată ca fiind media aritmetică a celor două aprecieri. Dacă diferenţa valorilor celor două expertize este mai mare de 20%, experţii vor numi un al treilea expert pentru aprecierea bunului. Valoarea estimată de piaţă va fi considerată media aritmetică dintre cele mai apropiate două estimări din cele trei.

CAPITOLUL VI
Operaţiuni internaţionale

Art. 90.- (1) Condiţiile de validitate a unei garanţii reale asupra unui bun mobil corporal sau asupra unui titlu de valoare negociabil, care se află în posesia creditorului, sunt supuse legii locului unde era situat bunul sau titlul de valoare la data încheierii contractului de garanţie reală.

(2) Regulile referitoare la opozabilitatea şi la ordinea de preferinţă a garanţiei reale prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de legea locului unde era situat bunul la data constituirii garanţiei reale.

Art. 91.- (1) Garanţia reală asupra unui bun mobil corporal, care este opozabilă, potrivit legii locului unde se afla bunul la data constituirii acesteia, îşi menţine rangul de prioritate în România, dacă s-a făcut înregistrarea la arhivă:

a) înainte să înceteze rangul de prioritate dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul când s-a constituit garanţia; şi

b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România; sau

c) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut că bunul a fost adus în România.*

(2) Cu toate acestea, garanţia reală nu va fi opozabilă, dacă bunul a fost vândut, închiriat sau dat în leasing unui terţ care l-a dobândit fără să fi cunoscut existenţa garanţiei şi mai înainte de a fi devenit opozabilă în orice mod, potrivit prezentului titlu.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 18 din Legea nr. 161/2003.

Art. 92.- (1) Garanţia locatorului sau a finanţatorului, care este opozabilă indiferent de existenţa unor formalităţi de publicitate, potrivit legii locului unde se afla bunul la data încheierii contractului de închiriere sau de leasing, îşi menţine rangul de prioritate, dacă înregistrarea la arhivă, potrivit prezentului titlu, s-a făcut:

a) înainte să înceteze rangul de prioritate, dobândit potrivit legii locului unde se afla bunul când s-a constituit garanţia, şi

b) în termen de cel mult 60 de zile de la data la care bunul a fost adus în România, sau

c) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a cunoscut că bunul a fost adus în România.*

(2) Cu toate acestea, garanţia nu este opozabilă dacă, mai înainte să fi fost înregistrată potrivit prezentului titlu, bunul a fost vândut, închiriat sau dat în leasing unui terţ care nu a cunoscut existenţa acesteia.

(3) Garanţia locatorului sau a finanţatorului, care nu este opozabilă potrivit legii locului unde era situat bunul la data încheierii contractului, se poate înregistra la arhivă potrivit prezentului titlu.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 19 din Legea nr. 161/2003.

Art. 93.- (1) Regulile privind condiţiile de validitate, publicitatea şi rangul de prioritate ale garanţiei reale sunt supuse legii locului unde se afla debitorul la data constituirii acesteia, în cazul:

a) bunurilor mobile incorporale sau al bunurilor mobile corporale care, potrivit destinaţiei lor, sunt deplasate în alt stat;

b) titlurilor de valoare negociabile, care nu sunt în posesia creditorului.*

(2) Condiţiile de validitate, publicitatea şi rangul de prioritate ale garanţiei locatorului sau finanţatorului asupra bunurilor mobile corporale închiriate sau date în leasing, prevăzute la alin. (1) lit. a), sunt supuse legii locului unde se afla locatorul sau finanţatorul la data încheierii contractului.

(3) În cuprinsul prezentului titlu, prin locul unde se află creditorul, locatorul, finanţatorul, debitorul, locatarul sau, după caz, utilizatorul se înţelege sediul profesional, domiciliul sau reşedinţa persoanei fizice ori sediul social al persoanei juridice.*

__________

*Litera b) de la alin. (1) a fost modificată prin art. X pct. 20 din Legea nr. 161/2003.

-Alineatul (3) a fost modificat prin art. X pct. 21 din Legea nr. 161/2003.

Art. 94.- În cazul în care debitorul, locatarul sau utilizatorul îşi schimbă domiciliul sau sediul, astfel cum acestea sunt definite la art. 93 alin. (3) sau în cazul în care debitorul constituie o garanţie în favoarea unei persoane aflate într-un alt stat, închirierea, leasingul sau garanţia reală care a dobândit un rang de prioritate, potrivit prezentului titlu, îşi conservă rangul din România, dacă garanţia reală sau contractul de locaţiune ori de leasing este înregistrat în străinătate:

a) înainte de data la care, potrivit prezentului titlu, garanţia reală sau înregistrarea locatorului sau a finanţatorului îşi pierde rangul de prioritate; şi

b) în termen de 60 de zile de la data la care debitorul, locatarul sau utilizatorul se stabileşte în străinătate ori de la data la care debitorul constituie garanţia în favoarea unei persoane aflate în străinătate; sau

c) în termen de cel mult 15 zile de la data la care creditorul a luat cunoştinţă că debitorul, locatarul sau utilizatorul s-a stabilit în străinătate ori că a constituit garanţia în favoarea unei persoane aflate în străinătate.*

__________

*Articolul a fost modificat prin art. X pct. 22 din Legea nr. 161/2003.

Art. 95.- (1) Dacă legea care reglementează rangul garanţiei reale menţionate la art. 94 nu prevede formalităţi de publicitate şi bunul nu este în posesia creditorului, garanţia reală are rang inferior:

a) garanţiei asupra unui cont debitor plătibil în România;

b) garanţiei asupra unui bun mobil corporal sau asupra unui titlu negociabil, care a fost constituită atunci când bunul se afla în România.

(2) Cu toate acestea, garanţia îşi conservă rangul de prioritate, dacă este înregistrată, potrivit prezentului titlu, înaintea constituirii garanţiei menţionate la alin. (1) lit. a) sau b).

Art. 96.- Condiţiile de validitate, opozabilitatea şi rangul de prioritate ale garanţiei reale asupra resurselor minerale, petrolului sau gazelor ori asupra unui cont rezultat din vânzarea acestora la sursă, care se naşte de la data extragerii bunurilor sau de la data la care sumele obţinute din vânzare sunt virate în cont, sunt supuse legii locului unde se află exploatarea.

CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 97.- (1) Bunurile imobile prin destinaţie se pot ipoteca în conformitate cu prevederile Codului civil.

(2) Dacă bunurile imobile prin destinaţie cad sub incidenţa prevederilor art. 6, rangul de preferinţă al garanţiilor reale asupra acestor bunuri se determină potrivit dispoziţiilor cuprinse în cap. III din prezentul titlu.

Art. 98.- (1) Creditorii privilegiaţi, inclusiv statul şi unităţile administrativ-teritoriale, pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, pot avea prioritate faţă de un creditor cu garanţie reală, numai dacă şi-au înscris creanţa la arhivă sau, după caz, în documentele de publicitate imobiliară, înaintea înscrierii unei astfel de garanţii de către creditorul garantat.*

(2) În cadrul executării silite a creanţelor bugetare, dacă statul nu şi-a înregistrat creanţa potrivit alin. (1), creditorii cu garanţii reale mobiliare sau imobiliare au dreptul de a fi plătiţi din preţul obţinut din vânzarea bunului afectat garanţiei, după plata creanţelor reprezentând cheltuielile de orice fel făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, chiar dacă restul bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului nu asigură plata tuturor celorlalte creanţe.

__________

*Alineatul (1) a fost modificat prin art. X pct. 23 din Legea nr. 161/2003.

Art. 99.- (1) Între cesiunea notificată debitorului sau acceptată de către acesta şi cesiunea înscrisă la arhivă, potrivit prezentului titlu, va avea prioritate cesiunea înscrisă.

(2) În cazul unor cesiuni succesive va avea rang de prioritate faţă de terţi cesionarul care şi-a înscris primul cesiunea la arhivă, indiferent dacă are sau nu cunostinţă de existenţa altor cesiuni.

Art. 100.- În sensul prezentului titlu, orice persoană, dacă nu primeşte depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, fără a fi aplicabile dispoziţiile Legii bancare nr. 58/1998 .

Art. 101.- În sensul prezentului titlu, echivalentul în lei al sumelor exprimate în euro se calculează prin raportare la cursul de referinţă al Băncii Naţionale a României de la data plăţii sau, după caz, de la data prevăzută de prezentul titlu.

Art. 102.- (1) Amanetul sau ipoteca asupra bunurilor care intră sub incidenţa prezentului titlu, constituite şi înregistrate înainte de data intrării în vigoare a prezentului titlu, rămân supuse dispoziţiilor legale existente la data constituirii lor.

(2) Judecătoriile vor transmite arhivei registrele, documentele şi bazele de date privind înregistrările efectuate potrivit alin. (1), în termen de cel mult 120 de zile de la data la care aceasta îşi începe activitatea.

(3) În termen de 120 de zile de la înfiinţarea arhivei creditorii care şi-au constituit garanţii reale, potrivit legii în vigoare la data constituirii, vor înscrie un aviz de garanţie reală la arhivă, împreună cu un certificat de înregistrare care să conţină data şi ora privind prioritatea înscrierii în acel registru.

(4) Garanţiile şi sarcinile reale create potrivit legii în vigoare la data constituirii lor vor produce efecte în ceea ce priveşte ordinea de preferinţă, dreptul de a urmări bunul afectat garanţiei în mâna terţilor, opozabilitatea faţă de terţi, executarea judecătorească, precum şi exerciţiul altor drepturi.

Art. 103.- (1) Prezentul titlu intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României.

(2) În termenul prevăzut la alin. (1) Guvernul va adopta, prin hotărâre, Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Arhivei Electronice de Garanţii Reale Mobiliare.

(3) Regulamentul adoptat potrivit alin. (2) va cuprinde dispoziţii cu privire la sistemele şi procedurile de înscriere a avizelor de garanţii reale în baza de date centralizată sau în reţea în toată ţara, la sistemele şi procedurile de informare a utilizatorilor acestor servicii şi a autorităţilor competente, la faptele ce constituie contravenţii şi sancţiunile ce se vor aplica, precum şi orice alte prevederi necesare pentru aplicarea prezentului titlu.

Art. 104.- (1) Următoarele dispoziţii legale nu vor fi aplicabile pentru garanţiile reale prevăzute în prezentul titlu:

a) Legea nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;

b) Legea nr. 242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;

c) art. 710-720 , Cartea a VI-a, cap. XIII "Transcrierea actelor de strămutare şi urmărirea proprietăţii şi despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelor" din Codul de procedură civilă;

d) cap. IV "Executarea silită asupra bunurilor nemişcătoare" din Codul de procedură civilă.

Art. 105.- La data intrării în vigoare a prezentului titlu se abrogă:

-art. 478-489 din Codul comercial, titlul XIV "Despre gaj";

-art. 710 şi art. 713 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte publicitatea amanetului;

-orice alte dispoziţii contrare prezentului titlu.

Această lege a fost adoptată, în condiţiile art. 113 din Constituţia României, în urma angajării, în şedinţa comună din 20 mai 1999, a răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR PREŞEDINTELE SENATULUI
ION DIACONESCU PETRE ROMAN

Bucureşti, 26 mai 1999

Nr. 99.